45 de mii Poftim, iubeste-mi astea 45 de mii de grame blestemate.Indraneste azi, dupa 7 apusuri alcoolicedaca mai poti siiubeste-le cu tot cu nisipuri,cu tot drogul care-si face loc prin zeci, nu sute,prin maini,pana maine, peste o mie de ani.Cu unghiile roase milimetric.Cu 45 de mii de ocazii pierdute si tot atatea cearcane sub gene.Cu frica spusa intr-un singur cuvantDe trei ori, in acelasi minut.Si-acum ma-ntrebce-ai vazut in ochii mei ieri?Acum o mie de anisi cu ce-ai ramas,fara sa socotim trei celule moarte si-un damf de parfum,pe trei palpabile,o mana de idei care s-au furisat pe dupa incapatanarea ta,si-o no
Matematici Tu ma iubesti in numere. Asa iti place, probabil. Sa te tavalesti ca un pui de canis prin atata algebra ca dupa atata extras de radical sa-ti dea o dragoste... cu virgula. Chiar haios.Ma iubesti cu de-a sila, dintre paranteze. Silabic. Real. Infinit. Progresiv.Ma iubesti geometric, in cuburi cu muchii ascutite. Ce-ti pasa? Doar eu ma tai in ele, nu tu.Ma iubesti gradat, in serii de cifre si baze de numere. Si nu mai rade atat, stiu si eu matematica. Chit ca tu ma iubesti doar demonstrativ. In chenare si tabele.Ma iubesti in cerinte si rezolvari. In patrate si linii. Ma inchizi in cercuri si ma lovesti cu puncte, sa vezi cate raze pot
Sa...canti O sa ne vedem dincolo si o sa ne intelegem mai bineCand cestile mele prafuite de cafea or sa-ti tina loc de scrumiera si-o sa te las sa ma lasi sa fumez pasiv...Si-o sa ma multumesc doar cu un fum, unul singur, intr-o singura ziIn timp ce ai sa ma privesti tamp cum beau cafea dupa cafeaSi ai sa ma lasi sa tip cand or sa inceapa sa-mi usture veneleO sa fie fumNeclarN-ai sa stii cum sa ma oprestiSi tu oricum nu stii ca doare mai tare cafeaua mea rece decat tigaraO sa simti calduraO sa ma ardaProsteste ai sa crezi ca sunt mai tare decat doua linguri de cafeaSi am sa par ca sunt, atat cat inca mai raspund politicos la tele
Linie punct Linie Stii, n-am chef de cuvinte. E deja prea mult pentru un creier obosit si pana la urma nu ma ajuta la nimic atata compatimire. Si lasa-ma cu ideile, textele si pretextele... atatea scuze pentru un incident inexplicabil, nefavorabil si, cel mai probabil, inevitabil. Sa termini cu prostiile, cu idei sinucigase si cu depresiile. Ca... e pierderea mea, nu a ta, nu a lor... si in nici un caz a voastra. N-am pretins niciodata ca m-as descurca singura. Dar totusi lasa-ma sa invat singura ce-am de facut si cum sa merg mai departe. E muntele meu... si vreau sa invat sa-l urc singura, sa ajung in varf.[...voi fi mai aproape...]Am stiut ca o sa vina s
Sta.sh
